http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro
http://coltisorderai.blogspot.ro
aaa

BANNERE


EnterClick Toate retetele sunt pe Petitchef autor prezent pe gatesteinteligent Recensamantul Bloggerilor Reprezint Dobrogea in recensamantul Bloggerilor
Icoana brodata cu margele
Retete de mancaruri. Retete culinare.
...... ... Fericiti cei Prigoniti
... http://coltisorderai.blogspot.ro

vineri, octombrie 26, 2012

Tuturor celor care îşi sărbătoresc onomastica de Sf. Dimitrie le dorim sănătate, fericire şi multe împliniri duhovniceşti alături de cei dragi!LA MULŢI ANI BIINECUVÂNTAŢI!


joi, octombrie 25, 2012

      



O raclă ce adăpostește părticele din  zece Sfinte Moaște a fost descoperită în clopotnița bisericii „Sf. Dumitru” din Constanța. Moaștele sunt însoțite de documentul în limba greacă, emis de către donator, starețul Schitului Vatopedin „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” – Muntele Athos, care autentifică originalitatea acestora. Data la care a fost făcută donația către biserica românească este 18 aprilie 1936.
Din spusele părintelui Ilie Petre, parohul bisericii „Sf. Dumitru”, racla cu Sfintele Moaște a fost, cel mai probabil, ascunsă în clopotnița bisericii în anii `60 pentru a le proteja față de autoritățile comuniste.
Din documentul de autenticitate reiese că racla conține părți din moaștele Sfântului Constantin cel Mare, ale Cuviosului Iacov Iviritul, ale Apostolului Filimon, ale Sfântului Nou Mucenic Teodor, ale Sfântului Modest, ale Sfintei Varvara, ale Sfinţilor fără de arginţi, ale Sfântului Trifon, ale Sfintei Teoctista şi ale unui sfânt anonim.
                  
Racla cu sfintele moaște va fi expusă spre închinare credincioșilor începând cu seara zilei de joi, 25 octombrie, la biserica „Sf. Dumitru” (str. Dorobanți, nr. 64, zona Delfinariu) când   Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului va oficia de la ora 17, slujba Privegherii .

EXCLUSIVITATE EVZ Victima procurorului care l-a interceptat pe preşedintele Traian Băsescu: "Documentul a fost măsluit de Diaconu şi de Drilea" Citiţi mai mult: EXCLUSIV. Victima procurorului care l-a interceptat pe preşedintele Traian Băsescu: "Documentul a fost măsluit de Diaconu şi de Drileasluit de Diaconu şi de Drilea"


Ioan Gliga dezvăluie jocurile murdare care l-au determinat să demisioneze din magistratură


Ioan Gliga, în prezent avocat, a fost victima mașinațiunilor prietenului său, procurorul Marian Drilea, și a nașului acestuia, fostul ofi țer SRI Daniel Diaconu 
1
În prezent avocat, Ioan Gliga spune că nu mai vorbeşte cu Marian Drilea- procurorul care a interceptat convorbirile dintre preşedintele Traian Băsescu şi fostul şef al ANAF, Sorin Blejnar. El a povestit cum, din cauza lui, a fost forţat să-şi dea demisia din magistratură. "Evenimentul Zilei" a publicat ieri un interviu cu Marian Drilea, iar astăzi citiţi un interviu cu "partea vătămată".
Evenimentul Zilei: Aţi fost parte vătămată în dosarul fostului coleg Marian Drilea şi al fostului ofiţer SRI Daniel Diaconu, care a scăpat de pedeapsă... 
Ioan Gliga:
 Diaconu a fost condamnat de instanţa de fond la trei ani cu suspendare, iar în recursul promovat s-a constatat că s-a prescris. El nu mai poate răspunde penal, dar asta nu înseamnă că NU a săvârşit fapta.


Povestiţi-ne felul în care aţi fost şantajat! A fost un gest pe care la momentul respectiv - şi nici măcar în momentul de faţă - nu l-am înţeles şi mi s-a părut total ilogic. Mă rog, probabil există tot felul de persoane, cu tot felul de atribuţii, cu tot felul de resorturi intime şi aşa mai departe. Cert este că mi-a devenit foarte clară imaginea integrală a evenimentelor petrecute în 2004, abia la momentul în care un procuror a declanşat cercetările în cauză.
Despre ce era vorba? 
Ancheta a pornit ca urmare a descoperirii în fişetul ofiţerului SRI Diaconu, naşul de cununie al lui Drilea, a unui document purtând aparenţa de originalitate şi semnătura lui Virgil Ardelean, care era în momentul respectiv şeful Serviciului "Doi şi un sfert". De aici s-au declanşat cercetările. În primele declaraţii, Diaconu a relatat pe larg în ce condiţii a întocmit documentul cu care am fost şantajat. El a fost cel care a spus că împreună cu Marian Drilea ar fi măsluit documentul respectiv şi l-au valorificat după aceea, în cadrul circuitelor oficiale.
Ulterior şi-a schimbat declaraţiile? 
Este ceva normal în astfel de situaţii. Până la urmă, persoanele cercetate nu sunt obligate să spună adevărul. E obligaţia Justiţiei să lămurească dacă sunt sau nu sunt probe.
Care era interesul? Povestiţi-ne momentul în care aţi fost chemat în birou la procurorul Ramona Diaconu, soţia ofiţerului SRI şi colega dvs! La momentul respectiv era un blocaj pe ceea ce însemnau posturile libere la Parchetul Tribunalului. Eu eram titular pe post, iar Drilea era procuror cu delegaţie. Acesta a fost singurul motiv pe care eu am putut să-l bănuiesc că ar fi stat la baza declanşării unui asemenea şantaj. După plecarea mea, el mi-a luat locul.
Adică şi-au atins scopul?Dacă scopul a fost ca eu să plec din Parchet, da, scopul a fost atins.
Aţi mai vorbit cu Drilea? 
Mi s-a părut atât de josnic gestul lui încât nu am considerat niciodată necesar că este cazul să mai port vreo discuţie cu el pe această temă. A fost incalificabil gestul lui, mai ales că eu îl consideram un prieten până la acel moment. Şi, prin urmare, după ce mi-a făcut, mi s-a părut nefiresc să-l întreb. Era deja suficient ce făcuse, nu mai era loc pentru nici un fel de explicaţii.
Şi chiar nu mai vorbiţi cu el, dacă aţi fost şi prieteni? 
Din ziua în care mi-am dat demisia, nu am mai schimbat o vorbă. Cu el mă mai întâlnesc accidental la universitate, unde suntem lectori amândoi. Trecem pur şi simplu unul pe lângă celălalt, fără ca măcar să ne spunem: "Bună ziua!". V-am spus, nu am ce să mai vorbesc cu această persoană pentru ce mi-a făcut.
Deci dvs. credeţi că el a falsificat documentul împreună cu Diaconu? 
Eu fac trimitere la unele declaraţii pe care le-am văzut în perioada respectivă în dosarul în care şi eu, în calitate de parte vătămată, am fost audiat. Diaconu a fost cel care a spus că a fost ajutat de Drilea şi că împreună au făcut chestiunile respective. Toate aspectele prezentate în raportul fals porneau de la chestiuni de genul: un fapt adevărat care era prezentat în cu totul şi cu totul alte circumstanţe, astfel încât să devină o chestiune cu iz penal.
Amestecate jumătăţi de adevăr cu jumătăţi de minciună? 
Nu, nu, nu. Era un 0,1 la sută adevăr şi restul minciună.
Aţi fost cercetat disciplinar?Referitor la aspectul profesional, atunci a fost, întradevăr, o cercetare disciplinară. Dar a fost pornită având la bază tot aspectele prezentate în documentul falsificat. De acest lucru m-am convins abia mult mai târziu.
Aţi fost pedepsit? 
Prin faptul că mi-am dat demisia s-a stins şi acţiunea disciplinară. S-a terminat tot. Trebuie să mai aveţi în vedere următoarea chestiune: exista documentul care, repet, avea aparenţă de originalitate, de document emis de serviciul de informaţii al MAI. Împotriva unui asemenea document nu ai unde să te plângi. Nu ai unde să-l conteşti. Se pleacă de la o premisă de adevăr absolut în ceea ce priveşte conţinutul documentului respectiv. În acea perioadă, mie îmi era practic imposibil să demonstrez toate neadevărurile, pentru că nu aveam cadrul legal, şi nici acum nu există un astfel de cadru, să fac demonstraţia conţinutului său fals. Singura posibilitate pe care o aveam era aceasta: să-mi dau demisia.
Marian Drilea, cel care instrumentat dosarul "Motorina", este bănuit că a dat stenogramele în presă
„A fost incalificabil gestul lui, mai ales că eu îl consideram un prieten până la acel moment." IOAN GLIGA, fost procuror
"Nu aş fi dorit nimănui să treacă prin ce am trecut eu"
Evenimentul Zilei: Ofiţerului SRI Daniel Diaconu, cine i-a dat acele informaţii? 
Ioan Gliga: 
Diaconu a spus, într-o declaraţie care există la dosar, că documentul s-a făcut împreună de către cei doi, domnul Drilea şi domnul Diaconu, respectiv de soţia domnului Diaconu, Ramona. S-a început urmărirea penală şi împotriva soţiei lui Diaconu şi împotriva lui Drilea. Deci ei au fost învinuiţi în perioada respectivă.
Ei au fost scoşi de sub urmărire penală şi spun că-s nevinovaţi... Sunt raţiunile procurorului pentru care a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
V-aţi constituit parte vătămată în dosar, aţi cerut bani? Nu.
Cu Marian Drilea sau Ramona Diaconu aţi mai vorbit? 
Nu. V-am zis că n-am de ce să mai vorbesc vreodată...
În rechizitoriu sunt prezentate şi ameninţări împotriva dvs, că nu veţi putea lucra nici în avocatură... 
Am dat declaraţii în faţa procurorului în care arătam aceste lucruri şi au fost păstrate în rechizitoriu. Eu am fost audiat la Tribunalul Militar Cluj, în dosarul lui Diaconu. La Curtea de Apel, în recurs, nu am mai fost chemat.
Între Drilea şi Diaconu mai sunt relaţii de amiciţie? 
Nu ştiu. În 2004, exista o asemenea relaţie, din moment ce familia Diaconu l-a cununat pe Drilea. -Credeţi că doar Diaconu trebuia trimis în judecată sau sunt şi alţi vinovaţi? -Din păcate, de cele mai multe ori, ADEVĂRUL este unul, iar adevărul judiciar este cu totul şi cu totul altul.
Ce vreţi să spuneţi? 
Justiţia a făcut ce a putut ea mai bine. Toate faptele s-au întâmplat în 2004, iar noi discutăm în 2012, sunt opt ani. Justiţia a reuşit să facă ce a făcut, respectiv s-au prescris faptele.
În 2004, erau la Parchetul din Braşov magistraţi cu legături în serviciile de informaţii? 
Am fost surprins să observ chestia asta. În primul rechizitoriu s-a disjuns continuarea cercetărilor faţă de anumiţi magistraţi din Braşov în legătură cu aceste chestiuni. Nu au format obiectul meu de preocupare la momentul respectiv.
V-aţi mai întoarce în magistratură? 
La momentul respectiv nu aş fi dorit nimănui să treacă prin ce am trecut eu. Dar acum nu vreau să mă întorc în magistratură.
Procurorul Marian Drilea a fost "spălat" de naşul său
Nimeni nu a fost pedepsit pentru şantajul la procuror Fostul căpitan SRI, Daniel Diaconu, a fost singurul acuzat din acest dosar care a fost trimis în judecată. Finul său, procurorul Marian Drilea (foto), pus iniţial sub învinuire, a primit scoatere de sub urmărire penală.
În prima fază a anchetei, Diaconu a declarat de două ori în faţa superiorilor din SRI că împreună cu Drilea au falsificat, în sediul Parchetului Tribunalului Braşov, un document strict-secret, emis de DGIPI - serviciul de informaţii al Ministerului de Interne. Ei ar fi falsificat până şi semnătura chestorului Virgil Ardeleanu, zis "Vulpea", şeful DGIPI.
În document era vorba despre ilegalităţi care ar fi fost comise de Ioan Gliga. Motivul falsului: Ioan Gliga trebuia să-şi dea demisia din magistratură, iar locul său trebuia ocupat de Marian Drilea. Ioan Gliga a cedat şantajului şi a demisionat. În timpul anchetei procurorilor, Diaconu s-a răzgândit în declaraţii şi a susţinut că a făcut falsul la ordinele şefilor săi, într-o pretinsă operaţiune SRI. El l-a absolvit astfel de orice răspundere penală pe Marian Drilea şi pe soţia sa, Ramona Diaconu - acuzată iniţial de complicitate.
Ancheta a pornit abia în 2007, pentru fals material în înscrisuri oficiale. Diaconu a ridicat mai multe excepţii. A fost nevoie de două rechizitorii: unul făcut de un procuror civil, iar celălalt de un magistrat militar. Procesul s-a plimbat pe la mai multe instanţe civile. Diaconu a fost condamnat iniţial la trei ani de închisoare cu suspendare, iar luna trecută Curtea Militară de Apel Bucureşti a decis închiderea lui. "S-a judecat până ce faptele s-au prescris", a explicat Gliga.
Filă din rechizitoriul în care se vorbeşte despre documentul strict-secret falsificat în sediul Parchetului Tribunalului Braşov, emis de DGIPI - serviciul de informaţii al Ministerului de Interne


CITITI MAI MULTE : http://www.evz.ro/detalii/stiri/INTERVIU-cu-procurorul-care-l-a-interceptat-pe-Bsescu-1007044.html


http://www.evz.ro/detalii/stiri/Procurorul-falsificator-l-a-interceptat-pe-Traian-Bsescu-n-beneficiul-USL-1006846.html




EVZ a avut dreptate: Judecătorii au demontat minciuna procurorului Drilea


Stenogramele din dosarul "Motorina" au fost xeroxate şi scoase din sediul Parchetului. Surse judiciare susţin că vinovat ar fi procurorul Marian Drilea
Dezvăluirile „Evenimentului Zilei” despre modul în care au fost date publicităţii discuţiile telefonice dintre preşedintele României, Traian Băsescu, şi fostul şef al ANAF-ului, Sorin Blejnar, au fost confirmate de judecători.
Stenogramele din dosarul „Motorina” au fost xeroxate şi scoase din sediul Parchetului pentru a fi date presei. Surse din parchetele locale l-au indicat pe procurorul Marian Drilea, cel care a instrumentat dosarul. Tribunalul Braşov a explicat într-un comunicat că „nu a eliberat reprezentanţilor media copii de pe actele dosarului”.




La instanţă au fost înregistrate cinci cereri făcute de jurnalişti, de fotocopiere a rechizitoriului. „Întrucât nu se cunoştea dacă şedinţa de judecată va fi publică sau declarată secretă, s-a comunicat către solicitanţi extrasul anonimizat al rechizitoriului”, se arată în comunicat. Acesta conţinea doar iniţialele celor implicaţi, fără interceptări telefonice.
Misterele interceptărilor
După primul termen de judecată al procesului, din 10 octombrie, două jurnaliste, Cătălina Hopârteanu- România Tv, şi Mihaela Chiper- Money Channel, au solicitat studierea dosarului. Ziua de studiu a fost stabilită pe 19 octombrie, chiar ziua în care au fost publicate primele stenograme. „Cele două jurnaliste au studiat dosarul între orele 11.30 şi 15.50.
Ele au solicitat verbal efectuarea de copii xerox, fără a fi anonimizate, însă solicitarea le-a fost respinsă”, explică judecătorii.Jurnalistele nu puteau în doar patru ore să studieze cele 66 de volume de urmărire penală şi să copieze zeci de interceptări. La ora 19.47, portalul money.ro a publicat primele stenograme. Numele interlocutorilor lui Blejnar sunt identificate după titularul abonamentului telefonului.
Drilea a declarat pentru EVZ că numele lui Băsescu nu apare în dosar, în locul acestuia fiind notat „un bărbat”. Rămâne întrebarea cine le-a indicat jurnalistelor numele persoanelor care au discutat la telefon cu Sorin Blejnar? Tribunalul Braşov mai arată că au fost eliberate copii de pe actele dosarului celor 23 de părţi, pentru pregătirea apărării. Va reuşi Inspecţia Judiciară să dezlege misterul scurgerilor de informaţii?



http://www.evz.ro/detalii/stiri/EVZ-a-avut-dreptate-Judectorii-au-demontat-minciuna-procurorului-Drilea-1007439.html

marți, octombrie 23, 2012

Avionul către Strasbourg, ținut la sol pentru că soția lui Ponta s-a trezit târziu Citiţi mai mult: Avionul de Strasbourg, ținut la sol pentru că soția lui Ponta s-a trezit târziu - Guvern > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/Avionul-de-Strasbourg-inut-la-sol-pentru-c-soia-lui-Ponta-s-a-trezit-trziu-1007192.html#ixzz2A8MX8YKO EVZ.ro

Cursa Tarom care pleca, luni dimineața, către Strasbourg, a fost ținută pe pistă timp de 30-45 de minute, până când în avion, la clasa business, s-a suit europarlamentarul Daciana Sârbu, soția premierului Victor Ponta, au declarat EVZ surse europarlamentare PDL.

Zâmbind relaxată, ea a le-ar fi spus colegilor de drum că s-a trezit cu dificultate. Potrivit unor angajați ai aeroportului Otopeni, premierul Ponta ar fi intervenit pentru ca avionul Tarom să rămână la sol până când soția sa se va îmbarca.
Avionul era plin cu europarlamentari care plecau la sesiunea de la Strasbourg. În plus, această întârziere a cursei de Strasbourg a perturbat întregul orar de decolare și aterizare de pe Aeroportul Otopeni.
Directorul companiei Aeroporturi București a fost demis recent și înlocuit cu liderul PC Satu- Mare. 





Citiţi mai mult: Avionul de Strasbourg, ținut la sol pentru că soția lui Ponta s-a trezit târziu - Guvern > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/Avionul-de-Strasbourg-inut-la-sol-pentru-c-soia-lui-Ponta-s-a-trezit-trziu-1007192.html#ixzz2A8MavbRh 
EVZ.ro

Cam asa se fac numirile pe functii in Romania noastra draga! Tabel, partid, nume pe tabel, indicatii de la partid spre ministere... Mai jos, un document semnat de "tata socru"-Ilie Sirbu. Atentie la ultimul nume din tabel, Adrian Voicu, e un personaj cu o istorie interesanta, poate vom povesti cite ceva, cindva...











sursa Robert Turcescu



NOUA REPUBLICA DORESTE SA SE FACA DREPTATE / NU TACERII!




Un diplomat de la Ambasada Rusiei, pe numele său Alexander Evciukov, secretar I, a spulberat cu maşina, pe trecerea de pietoni, o studentă de 19 ani. Biata fată este acum în comă, la spital. Diplomatul rus a invocat imunitatea diplomatică pentru a se sustrage testului pentru concentraţia de alcool. 

Revoltător este că Ministerul de Externe, condus de un om al partidului socialist (Titus Corlăţean

) tace. Mai mult, într-un acces de laşitate, pretinde că rusul are “imunitate diplomatică”.

Socialiştii, evident, mint prin omisiune. Imunitatea diplomatică se poate ridica, la cerere. Noua Republică cere Ministerului de Externe să solicite, imperativ, ridicarea imunităţii diplomatice a diplomatului rus.

Acum câţiva ani, în cazul morţii lui Teo Peter, socialiştii îşi strigau indignarea pe toate canalele.

Acum ei tac.

Atunci era vorba de un diplomat american.

Acum este vorba de unul din Rusia.

luni, octombrie 15, 2012

REVISTA COSMOS - OAMENI EXTRAORDINARI

http://www.scribd.com/doc/17256444/Revista-Cosmos-Nr-1

http://revista-cosmos.blogspot.ro/




Dumitru Dorin Prunariu, cosmonaut: „Am lansat o rachetă în mijlocul turiştilor“

                             Dumitru Prunariu a primit acasă echipa „Adevărul“

sursa Interviu realizat de Carmen Constantin .ziarul  adevarul

A vizitat spaţiul cosmic timp de aproape opt zile, după ce se pregătise ani întregi. E nemulţumit că în şcoală nu se mai face astronomie, dar şi că părinţii români, în general, nu se mai ocupă de copii aşa cum o făceau părinţii de-altădată.
Povesteşte cu umor ce trăsnăi a făcut ca elev, când era membru al Cercului de Rachetomodelism de la Casa Pionierilor din Braşov, dar şi că a „strecurat", în 1981, o legătură de ceapă verde pe staţia spaţială „Saliut", pentru că îi era poftă lui Volodea, şeful misiunii. E şi acum convins că rachetele sovietice erau mai fiabile decât cele americane.
„Cu puţin noroc", spune, „am putea avea următorul astronaut în 20 de ani". Nu-şi imagina, însă, că trei decenii după scurta sa excursie printre stele va fi tot singurul cosmonaut român. Membru al Cercului de Rachetomodelism de la Casa Pionierilor din Braşov, elevul Dumitru Prunariu făcea tot felul de experimente.
Aţi făcut şcoala generală  şi liceul la Braşov, din 1959. Ce vă mai amintiţi din perioada respectivă?
Alături de colegii de şcoală, în 1967
Îmi amintesc cu mult drag de învăţătoarea mea, o persoană foarte dedicată... Ne iubea, efectiv! Era ca o mamă... De asemenea, îmi amintesc cu multă plăcere de perioada şcolii generale şi de liceu. Dirigintă era o profesoară de limba română, foarte pasionată de materia pe care o făcea şi care ne-a transmis plăcerea de a citi. Am avut note foarte mari la română, şi nu pentru că mi-ar fi plăcut oricum materia, ci pentru că profesorul m-a făcut să-mi placă această materie. Discuta cu noi, ne implica într-un dialog, în analize pe text... Am avut parte şi de profesori foarte buni de matematică şi de fizică... De aceea am şi urmat un profil tehnic. Tatăl meu fiind inginer, aveam încă din familie o orientare oarecum tehnică... Eu am făcut un an de astronomie în liceu, iar asta mi-a deschis ochii asupra a ceea ce înseamnă Pământul pe care trăim noi într-un context universal. Ce înseamnă el în sistemul nostru solar, ce înseamnă acest sistem în galaxia Calea Lactee şi ce reprezintă până la urmă galaxia, cum se deosebeşte Soarele nostru de alte stele, cât de mic este el prin comparaţie... Se formează o imagine globală asupra locului pe care îl ai tu în Univers.
Găsiţi că lipsesc aceste lucruri acum din şcoala românească?
Din păcate, sistemul educaţional de la noi a eliminat materiile care au tangenţă cu Cosmosul, cu Universul. Iar tinerilor le lipsesc cunoştinţe de bază în domeniu, care le-ar putea folosi pentru a decide mai târziu ce anume i-ar putea interesa.  De când s-a eliminat astronomia din şcoli, tinerii au început să uite că sistemul solar are opt planete plus Pluto, care nu mai e considerată planetă, dar se învârteşte tot în jurul Soarelui. Unii nu mai ştiu nici măcar că Pământul e rotund!
Mai poate şcoala românească să producă tineri suficient de bine pregătiţi încât să ajungă, după necesara pregătire fizică şi teoretică, să facă parte dintr-un echipaj spaţial?
E greu să fac o astfel de apreciere, dar constat că cine doreşte să înveţe învaţă. M-am uitat la rezultatele de la Bacalaureat, de anul acesta. Per total au fost catastrofale. Dar luând separat indivizii, unii şi-au cunoscut interesul şi s-au dus la şcoală, au învăţat... Ei bine, lor le-a fost uşor, au trecut fără probleme! Tentaţiile extraşcolare, de a-şi umple timpul cu nimicuri, sunt mult mai mari acum decât erau cândva. Întregul proces şcolar era, pe timpul nostru, mult mai bine supravegheat nu doar de profesori, ci şi de părinţi. Îmi aduc aminte că mama se ducea săptămânal la şcoală. Se interesa cum învăţ, ce note am, cum mă comport, dacă am făcut sau nu rele... Şi-mi făcea instrucţie acasă după aceea. Ei bine, părinţii de azi sunt altfel. Şi mă uit la fiul meu cel mare, care are fata la şcoală. Ambii părinţi sunt la serviciu. O duc dimineaţa la şcoală, este preluată de cineva de la after-school, şi o mai văd seara, la şapte, după ce şi-a încheiat o zi de activitate în lipsa părinţilor. De la şapte la nouă, când se duce la culcare, e prea puţin timp pentru ca părinţii să mai interacţioneze cu ea. Asta nu înseamnă că ea nu are orientări, preocupări, inclusiv artistice... Dar interacţiunea părinţilor cu copiii este extrem de importantă. Altfel te raportezi tu, ca părinte, la propriul copil, decât o poate face o anumită instituţie care are anumite obligaţii, pentru că o plăteşti pentru asta! Îi supraveghează, face lecţii cu ei, dar îi lipseşte o anumită componentă de stimulare permanentă a copiilor.
Ce v-a deschis gustul pentru explorarea spaţiului cosmic?
Eu de fapt voiam să mă fac aviator... Şi pentru că apucasem să construiesc şi aeromodele, şi rachetomodele, începând din clasa a V-a, eram foarte curios să văd cum se construiesc marile avioane.
Alături de colegii de la Cercul de Aeromodelism, în 1965
Aţi păţit vreodată ceva?
Noi mergeam să le lansăm de pe Răcădăul Braşovului... Acum e un întreg cartier. Atunci era doar un deal gol unde veneau turiştii să stea la iarbă verde. Îmi aduc aminte că odată, am lansat o rachetă care a căzut în mijlocul turiştilor... Oamenii s-au speriat, nu ştiau nici de unde vine, era şi perioada în care tocmai se lansase James Bond... A fost hazliu pentru unii, puţin îngrijorător pentru alţii (râde). Deşi la un moment dat se desfiinţase Cercul de Aeromodele de la Casa Pionierilor, noi, cei pasionaţi, continuam să ne întâlnim şi să construim rachete acasă. Iar profesorul ne primea şi el acasă, ne îndruma, ne dădea schiţe, modele... Ne cumpăram singuri baghete, clei, tot ce ne trebuia. Şi se mai întâmpla ca uneori, înainte de concursuri, mama să vină să mă ajute... Era miezul nopţii, aveam un ateleier improvizat în bucătărie şi ţinea ea de baghete, mă ajuta să „leg" modelele, se implica în pasiunea mea. Asta m-a ajutat ulterior enorm, aşa am ajuns să mă duc să fac facultatea în Bucureşti.
Cum v-aţi ales specializarea?
La un antrenament de paraşutism
Am dat la Politehnică, secţia aeronave, care în acelaşi an s-a transformat în facultate de sine stătătoare, absolvind ulterior Facultatea de Construcţii Aerospaţiale, în 1976. Şi acum există Facultatea de Inginerie Aerospaţială. Atunci, pe timpul nostru, specializările erau calculul şi construcţia avionului, secţia de motoare, unde se studiau diversele sisteme de propulsie, şi secţia aparate de bord, unde aflai cum se construieşte toată electronica unei aeronave. La fabrica unde-am ajuns ulterior, Întreprinderea de Construcţii Aeronautice Ghimbav, am învăţat practic cum se aplică tot ceea ce învăţasem în facultate.
Cum aţi învăţat să zburaţi?
Făceam un fel de practică de vară, care avea mai mult sau mai puţin legătură cu ce făceam noi. În anul I am fost duşi la Griviţa Roşie, să învăţăm procese mecanice... Am dat şi la pilă, am lucrat cu tot felul de utilaje, iar din anul II am intrat în instituţii de aviaţie. Am avut un mare noroc că şeful Aviaţiei Civile, care era pe atunci generalul Aurel Răican, s-a gândit că ar fi bine ca aviaţia civilă să beneficieze de piloţi cu studii superioare tehnice. Şi atunci a făcut un acord cu facultatea, ca studenţii de la aeronave să facă un fel practică gratis la aeroclub şi să ia şi ore de zbor. Ceea ce a fost un beneficiu enorm, pentru că eu voiam să zbor şi mi s-a deschis dintr-odată calea în acest sens. Atât eu, cât şi soţia mea (noi am fost colegi la facultate la un diferenţă) ne-am înscris la aeroclub. Şi în fiecare vară, ca practică, zburam pe avioanele de atunci. Şi acum studenţii sunt primiţi gratis până la 23 de ani la Aeroclubul României să ia lecţii de zbor. După 23 de ani, cursurile sunt contra cost, dar şi aşa sunt destui care iau ore şi ajung chiar să ia brevet de pilot privat, „PPL", cum se numeşte, de la Private Pilot Licence. Ulterior, unii dintre ei merg mai departe şi fac Academia Civilă de Aviaţie de la Băneasa şi îşi iau o licenţă de pilot profesionist, fie de avion, fie de elicopter. Sunt studenţi care merg pe drumul acesta.
Alături de profesorul Hermann Oberth, în 1989
Dar cum aţi ajuns ajuns să zburaţi, nu doar în aer, ci mult mai departe...?
Pentru noi, participarea României la un program cosmic a fost o surpriză. Noi ne ocupam în facultate de zbor, dar de aviaţie. Sigur că învăţasem zborul rachetei, toată teoria legată de acest aspect, dar nu aveam nicio informaţie despre cercetările care se făceau în domeniu şi asupra participării României la programul internaţional „Intercosmos" .Terminasem deci facultatea, fusesem repartizat inginer la Ghimbav, dar mai întâi am fost trimis la Bacău, la Şcoala Militară de Ofiţeri de Rezervă - Aviaţie, să fac stagiul militar obligatoriu de şase luni. Şi într-o bună zi, comandantul unităţii a venit şi ne-a informat despre acest program şi ne-a spus: „Se caută candidaţi cosmonauţi. Cine doreşte poate să se prezinte la procesul de selecţie". 17 din 30 şi ceva care eram acolo am ridicat mâna. La început ne uitam ciudat unii la alţii: ce să căutăm noi în Cosmos, aveam o meserie, eram ingineri... Eu eram căsătorit, aveam deja un copil, urma să vină şi-al doilea, întreprinderea de la Braşov urma să-mi dea o locuinţă, îmi făcusem planul de viaţă şi de carieră şi mă vedeam evoluând încet-încet în această perspectivă.  Dar comandatul ne-a spus că urma să beneficiem de o vizită medicală în contul Armatei la Bucureşti, unde urma să ajungem cu un avion militar. Când am auzit că e vorba de zbor, am zis „de ce nu?", şi pe urmă m-am gândit: „De ce să stau eu în unitatea militară, să mă scol de la cinci dimineaţa în fiecare zi, când soţia mea era în continuare studentă la Bucureşti"... Aşa că am avut motive întemeiate să spun: „Vreau şi eu!"... (râde)
Lângă avionul pe care făcea practică, în 1975
Ştiaţi de atunci ce urma să faceţi?
Scopul programului spaţial era de a dezvolta programe de cercetare în fiecare dintre ţările participante. Şi erau tot felul de experimente, pe linie medicală, de astrofizică şi aşa mai departe, la care puteau colabora mai multe state: de pildă URSS, România şi Bulgaria. Dar în marea lor majoritate, experimentele pe care le-am efectuat în timpul zborului cosmic la care am participat au fost pur româneşti: desenate de cercetători români, de la institute româneşti, puse în aplicare cu ajutorul aparaturii fabricate în România. Iar aparatura era foarte performantă pentru acea vreme: superminiaturizată, cu consum de energie redus - doar trebuia să fie alimentată la bordul navei cosmice... Iar experimentele au fost ingenioase pentru acea vreme. Era vorba de teste medicale, pe care le făceam asupra mea, ca individ, în condiţii de imponderabilitate... Erau şi teste psihologice, privind studierea capacităţii noastre de concentrare, de atenţie de muncă, stadiul de oboseală în diverse perioade ale zilei.
Facsimil după diploma de Bacalaureat
Aţi făcut experimente şi pe ceapă verde... Dar cum a ajuns ea acolo?
Total neoficial am dus o legătură de ceapă verde la solicitarea expresă a soţiei lui Vladimir Kovalionok, care era comandantul misiunii principale, sus. Ea i-a dat-o doctorului care urma să ne însoţească până la rachetă, erau prieteni buni... I-a spus: „Ivan, asta trebuie să ajungă la Volodea, că Volodea vrea ceapă verde!" Ivan n-a avut încotro, a băgat-o în geanta în care avea trusa medicală, ne-a însoţit la Baikonur, şi acolo ne-a zis: „Băieţi, am sarcină de la Nina, luaţi ceapa asta!" Ne-am uitat unul la altul, (Leonid) Popov zice: eu am buzunarul plin. Şi se-ntoarce către mine: „Scoate o mănuşă şi pune-o-n buzunarul tău!" Aveam ataşat un buzunar în care erau mănuşile de la costumul spaţial. Am scos una dintre mănuşi, mi-am pus-o pe mână şi în locul ei am îndesat ceapa! Am dus-o în Cosmos şi a mâncat-o Kovalionok! El mai avea acolo nişte ceapă verde, care creştea într-o sferă perforată din metal, o piesă de la un aparat care nu mai funcţiona. În interior erau nişte cârpe, în care cosmonauţii turnaseră substanţe nutritive, mai puneau câteva picături de apă în fiecare zi, iar ceapa îşi învelise rădăcinile în cârpele alea şi creştea! Interesant e că, datorită imponderabilităţii, nu exista sus şi jos, iar ceapa îşi îndrepta tot timpul frunzele către cea mai apropiată sursă de lumină. Asta era atunci, acum se cresc mult mai multe plante, se fac studii biologice avansate... Atunci era o mică iniţiativă privată.
Pentru că tot vorbeaţi de costume: cele de azi sunt mult mai avansate decât cele pe care le-aţi purtat dumneavoastră?
Fotografia oficială, înainte de plecarea în spaţiu şi costumul spaţial, expus la Muzeul Militar Naţional  Fotografii: arhiva personală
Să ştiţi că nu sunt aşa de diferite. Sunt două categorii de costume. Sunt cele pe care le poartă cosmonauţii în interiorul navei, în caz de dezermetizare, pe care le-am avut şi noi atunci şi care s-au schimbat puţin, a devenit doar mai facil accesul. Se intră printr-un fel de ombilic, prin partea ventrală: întâi bagi picioarele, apoi îl tragi peste cap, îmbraci mâinile, iar acel ombilic se strânge şi se leagă la fel cum se legau cândva camerele de la mingile de fotbal. Apoi vine învelişul exterior, care se închide cu o bandă cu arici. Mănuşile au la rândul lor o garnitură specială, iar când e pusă şi casca, practic, costumul e închis ermetic. Există însă şi nişte orificii, care se cuplează la o instalaţie a navei cosmice, prin care eşti alimentat permanent cu un amestec de azot şi oxigen, iar ventilaţia se face forţat. Costumul pentru exterior, pentru activităţile extravehiculare, e mult mai complex. E practic o uzină care te ajută să supravieţuieşti în mediul cosmic, unde există radiaţii, vid... Doar să-l îmbraci durează o jumătate de oră!
Un astronaut american spunea recent că şi dacă i s-ar fi oferit ocazia în urmă cu câteva decenii să zboare cu o rachetă sovietică, ar fi refuzat. Tehnologiile erau foarte diferite şi n-ar fi putut să opereze aparatura rusească. Ce era aşa de diferit?
Statele Unite şi Rusia au mers pe concepte deosebite în calculul şi construcţia acestor vehicule. Desigur, ideea era ca echipajul să fie cât mai ferit de pericole. Dar americanii au mers, cel puţin la început, pe ideea unui mediu de oxigen pur în ­interior, pentru care e nevoie de o presiune mai scăzută, aşa că structura putea fi mult mai uşoară. Numai că aceeaşi caracteristică a contribuit la accidente mortale. Apollo 1, de exemplu: un scurtcircuit în mediul de oxigen pur a dus la arderea instantanee a oxigenului şi la moartea cosmonauţilor. Până la urmă s-a ajuns la concluzia că ar fi mai bun un amestec cu puţin oxigen şi mai mult azot, şi s-a ajuns la o presiune de 0,63%.
Şi navele sovietice...?
La navele ruseşti se folosea aer, pur şi simplu. Normal, construcţia trebuia să fie mai robustă. În plus, americanii au mers întotdeauna pe ideea amerizării, navele lor cădeau în apă. Ruşii au mers pe ideea coborârii în orice mediu, cu preponderenţă terestru, dar aceeaşi capsulă putea să cadă şi pe apă. Noi am şi făcut antrenamente în Marea Neagră. Modul de concepere a aparaturii interne, dispunerea ei la bord erau diferite. La început, ruşii mergeau pe multe operaţiuni automate, în ideea că omul era supus unor suprasarcini atât de mari, încât n-ar fi putut să reacţioneze prompt în orice moment. În schimb, americanii mergeau pe cât mai multe comenzi manuale, controlul să fie la astronaut. Naveta spaţială - reutilizabilă - e un cu totul alt tip de vehicul decât vechile nave cosmice. Pe de altă parte, s-a dovedit că navele de tip Soiuz sunt cele mai fiabile şi că sistemul cu paraşutare e simplu şi eficient, mult mai uşor de controlat, decât naveta care, dacă e puţin lovită, se poate dezintegra la trecerea prin atmosferă. Au avut şi ruşii eşecurile lor, dar însumat au avut mai puţine victime decât americanii.
Cât mai poate dura până când România va avea un alt cosmonaut?
Trebuie să plecăm de la faptul că, în prezent, doar trei state mai pot lansa cosmonauţi: SUA, Rusia şi China. Agenţia Spaţială Europeană (ESA) e dependentă deci, acum, de navetele ruseşti, ţinând cont că americanii şi-au suspendat zborurile deocamdată. Or, dacă într-o navetă americană intră şapte astronauţi, într-o Soiuz nu intră decât trei. Unul este obligatoriu rus, al doilea este american, datorită programului de cooperare dintre cele două puteri. Abia al treilea poate fi european, iar uneori e german sau francez, datorită programelor bilaterale cu Rusia. Noi, ca membri ESA, avem dreptul acum să participăm la procesul de selecţie. Numai că ultima selecţie la nivel european a a avut loc în 2008, iar la capătul procesului, în 2009, din peste 8.000 de candidaţi au fost aleşi 6. Ei au început pregătirea de bază de trei ani, după care urmează specializarea pe tipul de misiune pe care îl vor avea. Şi vor trebui de asemenea să stea la rând după grupele anterioare, gata pregătite. Una peste alta, grupul selecţionat în 2009 ar putea avea o şansă reală să zboare în spaţiu peste 12-15 ani. Dacă la următoarea selecţie, printr-un mare noroc, ar fi ales şi un român, nu cred că e posibil ca el să zboare în Cosmos mai devreme de 20 de ani de-acum înainte.
V-aţi fi aşteptat să fiţi şi acum, la 30 de ani de la zborul pe care l-aţi făcut dumneavoastră, unicul cosmonaut român?
Vă spun sincer: nu.
"De când s-a eliminat astronomia din şcoli, tinerii au început să uite că sistemul solar are opt planete plus Pluto."
"Mama se ducea săptămânal la şcoală. Se interesa cum învăţ, ce note am, cum mă comport, dacă am făcut sau nu rele."
"Nu cred că e posibil ca un român să zboare în Cosmos mai devreme de 20 de ani."
De profesie inginer
Data şi locul naşterii: 27 septembrie 1952, Braşov
Starea civilă:
Este căsătorit, din 1974, cu Crina Prunariu. Au împreună doi copii: Cătălin (36 de ani) şi Daniel (34 de ani).
Studiile şi cariera:
- 1976: Facultatea de Inginerie Aerospaţială din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti
- 14 mai 1981: pleacă în misiunea spaţială Soiuz 40, împreună cu rusul Leonid Popov şi petrece aproape opt zile pe staţia orbitală Soliut 6, alături de cosmonauţii sovietici Vladimir Kovalionok şi Victor Savinîh
- 2011: preşedinte al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic
7 zile, 20 de ore şi 42 de minute a petrecut în spaţiu cosmonautul român.

Enciclopedia Astronautica

Tereshkova, Valentina Vladimirovna (1937 -) cosmonaut rus. Prima femeie în spațiu, la bordul Vostok 6.Dar zborul a fost propaganda și oportunitățile viitoare zboruri spațiale nu au dezvoltat. Sa casatorit cu cosmonautul Andrian Nikolayev. Mai târziu, un politician de frunte comunist.
Tereshkova a fost născut și a crescut în Maslennikovo, un oraș mic din regiunea Iaroslavl. Familia ei a inclus un frate mai mic, Vladimir, și o soră mai mare. Tatal ei, un tractorist, Vladimir Aksyenovich Tereshkov, a dispărut în acțiune în război fino-rusă din 1939-1940. Mama ei, Elena Fedorovna, un lucrător într-o fabrică de textile, a fost lăsat să crească cei trei copii pe cont propriu.
Tereshkova nu a început școala până la vârsta de opt ani, la sfârșitul războiului. Dar la 17 ani a trebuit să părăsească școala și să înceapă să lucreze la fabrică de textile în scopul de a sprijini familia. Dar ea a fost ambițioasă, și a vrut mai mult de la viata. Ea a continuat studiile de cursul de corespondență și de învățat scufundări cer prin Aviației DOSAAF Club din Yaroslavl, o organizație auxiliară a Forțelor Aeriene Sovietice. Tereshkova a făcut primul ei salt la 21 mai 1959. Ulterior, ea a înființat textile Mill parașutiști Lucrătorii Club și a devenit capul primul său. Doi ani mai târziu, ea a devenit secretar al Comsomolului locale (Tineretului Comunist), și a câștigat de certificare ca un expert în tehnologie de bumbac-filare. La o lună după ce a împlinit 24, în aprilie 1961, Uniunea Sovietică a lansat primul om în spațiu - Iuri Gagarin la bordul Vostok-1 nave spațiale.
Cosmonautul șef Kamanin au adus conceptul de zbor spatial de sex feminin de a Forțelor Aeriene Sovietice și șef Korolev Designer imediat după zborul lui Gagarin. El credea că era de datoria lor patriotică de a bate pe americani în a pune o femeie în spațiu. El a vrut să găsească un cosmonaut femeie care ar fi un agitator comunist dedicat în aceeași clasă ca Gagarin sau Titov. Korolev a fost de acord, iar în octombrie 1961 a inclus o cerință pentru cinci femei printre cele 50 de cosmonauți noile el dorea recrutat pentru planurile sale ambițioase spațiale noi.
Pilotarea experienta nu a fost necesară, deoarece Vostok a fost complet automata si ocupantul a fost considerat un pasager simplă. Cu toate acestea parașutism experiență a fost esențială, deoarece cosmonaut Vostok a fost scoasă clară a capsulei după re-intrarea și a aterizat pe pământ sub o parașută personal. Deci, calificările au fost: femei sub 30 de ani; sub 170 cm inaltime; sub 70 kg greutate; punct de vedere fizic se potrivesc, puri, care au încheiat formarea parasuta de cel puțin cinci până la șase luni durata. Cosmonautul șef Kamanin a fost unul dintre fondatorii DOSAAF, asa ca a fost logic pentru a căuta "fete" simpatic, cu experiență în parașutism cluburi de aviație Uniunii Sovietice. O revizuire a dosarelor indicate DOSAAF au existat 58 candidați potențiali, dintre care 40 au trecut revizuirea hârtie și au fost chemați la Moscova pentru interviuri și a examinării fizice în luna ianuarie 1962.
Tereshkova a întrunit cerințele, și Fleck numai pe înregistrarea ei a fost faptul că tatăl ei era MAI, spre deosebire de KIA. Acest lucru a ridicat posibilitatea de telecomandă el a dezertat sau au fugit. Cu toate acestea scrisorile de acreditare în calitate de lider de Komsomol luat-o peste acest obstacol, iar Tereshkova a fost una din cinci femei selectate ca cosmonaut-candidați la data de 16 februarie 1962. Ea a fost cel mai puțin calificată a candidaților selectați, fără studii superioare. Celelalte patru femei incluse piloți de încercare, de clasă mondială, parașutiștilor și ingineri.
Toate cele cinci suferit curs complet de formare profesională, inclusiv zborurile greutate, salturi cu parasuta, testele de izolare, teste și se centrifughează. La începutul Kamanin găsit Solovyova, Tereshkova, și Kuznetsova a fi candidați de conducere pentru zbor prima femeie. În timp ce Tereshkova a excelat în pregătire fizică, ea a avut mai multe dificultăți cu teoria rachete și nave spațiale de inginerie.Femeile apoi a intrat de follow-on de formare a inclus 120 salturi cu parașuta și de formare pilot, formatori în jet de MiG-15UTI. Ei au fost comandate ca locotenenți Forțelor Aeriene Sovietice. În această perioadă, de asemenea, Tereshkova a devenit membru cu drepturi depline al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
În luna mai 1962 o delegație sovietică, inclusiv cosmonautului Gherman Titov și Kamanin, vizită la Washington. Kamanin și Titov au fost invitați la un grătar la domiciliu de John Glenn. Glenn, deja politic conectat, a fost un susținător entuziast al "Mercury 13 '- piloți de sex feminin care au trecut și au fost astronaut fizică lobby să fie pregătiți ca astronautii Mercury. Kamanin înțeles de la Glenn că prima femeie americană ar face un zbor de trei orbită Mercur, până la sfârșitul anului 1962. Înarmat cu amenințarea că "americanii vor bate noi", Kamanin a fost capabil de a obține o decizie de a merge mai departe cu primul zbor al unei femei sovietice în termen de săptămâni de la întoarcerea lui - și nu doar o singură femeie. În luna august 1962, sovieticii au tras de zbor spatial cu echipaj uman primul dual, cu orbita Vostok 3 și 4 în spațiu împreună, fiecare având un om sovietic. Kamanin propus ca Vostok 5 și 6 ar trebui să orbiteze două femei în același timp, în primăvara anului următor. Aceasta a devenit planul oficial pentru seria 1963 zbor spatial.
La data de 19 noiembrie 1962 de selecție pentru zborurile au avut loc. Ponomaryova și Tereshkova au fost candidați finali -, dar care ar fi prima femeie în spațiu sovietic? Ponomaryova au avut cele mai bune rezultate de testare, dar nu a dat "adecvate", răspunsurile la interviurile cu placa de puritană de selecție comunist. Când a fost întrebat "Ce vrei de la viata?" ea a răspuns, "Eu vreau să iau tot ce poate oferi".Tereshkova, pe de altă parte, intonat "Vreau să sprijine în mod irevocabil Partidul Comunist și Komsomol". Ponomaryova a susținut de asemenea că o femeie ar putea fuma și totuși să fie o persoană decentă, și-au făcut "scandaloase", excursii neînsoțit în orașul Fedosiya în timp ce există pentru formarea parasuta.
Acest plan de zbor dublă de sex feminin a fost aprobat tot drumul până ierarhia sovietică până când a fost ucis în ultimul moment, la o reuniune a Prezidiului Partidului Comunist la 21 martie 1963 de ideolog Kozlov partid și Ministerul Apărării șef Ustinov. Numai o femeie ar fi permis să zboare în scopuri de propagandă. Un cosmonaut bărbat (Bykovsky) a fost grăbit în formarea finală pentru Vostok 5, întârzierea zborurilor dublu pentru două luni.
Korolev a propus Tereshkova pentru Vostok 6, pe motiv că ea era mai puțin calificați decât Ponomaryova. El a plănuit pentru a acoperi două femei la bordul unei versiuni multiple echipaj de Vostok, Voskhod. Aceasta ar fi o misiune mult mai complex, care implică abilitățile de pilotaj și un spațiu spacewalk de unul dintre cosmonauți. Pentru această misiune Korolev ar avea nevoie de un comandant cu abilități de Ponomaryova, și un spacewalker cu curajul și puterea de Solovyova. Deci Tereshkova, calificată mai puțin de trei, a fost alegerea lui pentru "spam în pot misiunii Vostok.
Dar a fost el însuși premierul Hrusciov, care a făcut selecția finală echipajului. Tereshkova întruchipat calitățile așteptate de la New Woman sovietic. Ea a fost un comunist de incredere, un muncitor dintr-un fond umil, și un "bun" fată. Cel mai important, ea a avut un aspect, farmec, și atitudinea necesare pentru celebritate - Kamanin ar numi mai târziu "Gagarin într-o fusta" ei.
Ton de propaganda corectă a trebuit să fie stabilită. Femeie cosmonauti ajuns la cosmodromul de zbor în uniformele lor militare, dar a trebuit să se întoarcă în aeronavă și schimbarea în fuste și bluze civile pentru filmare a sosirii lor.
La 14 iunie 1963, Vostok 5 a fost lansat cu Bykovsky la bord. Două zile mai târziu, Tereshkova a devenit prima femeie în spațiu la bordul Vostok 6, cu indicativul de apel "Chaika" (Pescărușul). Au fost probleme in timpul zborului, nedezvăluite la timp, dar discutat în memoriile Kamanin, Korolev, iar Mishin publicate după căderea Uniunii Sovietice. Cu toate acestea Tereshkova nu au evidențiat partea ei de poveste - ceea ce sa întâmplat cu adevărat - până în 2007.
Acesta a fost declarat inițial că Korolev a fost nemultumit de performanta Tereshkova în orbită și nu i sa permis să preia controlul manual al navei spațiale așa cum a fost planificat. Mishin a pretins mai târziu ea a fost "pe marginea de instabilitate psihologică". Kamanin rapoarte în jurnalele sale că un funcționar a încercat să introducă un paragraf în comunicatul de presă oficial despre Tereshkova despre starea emoțională săracă în timp ce în spațiu. Teză a susținut ea a avut emoții copleșitoare, oboseală, și o capacitate redusă de a lucra brusc și finaliza toate sarcinile atribuite ei. Kamanin acord, spunând asta exagerate ei dificultăți în timpul zborului. Ea a avut doar sarcini atribuite pentru prima zi. Atunci când zborul a fost prelungită pentru o secunda, si apoi o treia zi, nu a fost în esență nimic pentru ea să facă.Comanda la sol nu a făcut nimic pentru ao sustine în aceste zile suplimentare. Ea cu siguranță nu a fost niciodată obosit, nu a obiectat, ci mai degrabă a făcut tot ce a putut pentru a finaliza integral programul de zbor.
Versiunea Tereshkova a fost că sistemul de orientarea automată a capsulei Vostok ei a fost incorect configurat. Ea a observat imediat că orbita privind introducerea, capsula ei a fost orientată la 90 de grade de la directia destinate, ceea ce a însemnat că, dacă retrofire a fost inițiat, ea ar fi trimis la moartea ei într-o orbită mai mare, mai degrabă decât cu frâne pentru o revenire la atmosfera pământului. Ea a sfătuit-o echipa de control de la sol nu crede acest lucru. Ei au în cele din urmă a verificat și a trimis semnale de la nava spatiala pe orbita, în a doua zi pentru a corecta problema. Se pare că elucidarea acestei probleme ar fi putut fi ceea ce amânat revenirea ei pe pământ.
A fost adevărat că a vomitat în spațiu, și sa spus că Korolev a vrut să o aducă în jos mai devreme din cauza asta. Dar Tereshkova a reafirmat că acest lucru nu sa datorat spațiu de boală, ci mai degrabă de calitatea proastă a produselor alimentare spațiului fusese prevăzut cu. Paine neagra era mult prea uscat. Deci, ea a mâncat câteva elemente găsite ea gustoasă. Ea a fost dispus să rămână legat de scaunul ei, evident pentru a combate ei ar trebui spațiu-de boală, dar ea a dezvoltat o crampă în Shin ei chiar pe a doua zi. Acest lucru nu a mers departe și a devenit intolerabilă dureros de-a treia zi. Pentru acest lucru a fost adăugat un punct de presiune in gat în cazul în care inelul de casca ei presat pe umăr, și o mâncărime care nu au putut fi zgâriat ca o erupție dezvoltat sub unul dintre senzorii de biomedicale.
După ce a fost scoasă din capsulă, Tereshkova a văzut la oroarea ei că ea a fost poziția pentru o aterizare într-un lac mare. Epuizat, deshidratate, și foame, ea se îndoia că ar fi avut puterea să înoate până la țărm. Cu toate acestea un vânt mare a suflat peste ei țărm, dar, de asemenea, a dus la o aterizare grea. Ea a lovit nasul pe casca ei, făcând o vânătaie albastru inchis. Machiaj grea a fost necesară pentru aparitii publice care au urmat. Ea a îngrijorat de faptul că machiajul ar intra în contradicție cu ea imaginea pură fata lucrător.
Oricare ar fi cazul, Tereshkova a finalizat trei zile în spațiu la bordul Vostok 6, mai mult decât timpul de zbor a tuturor astronauți americani puse împreună. Vostok Bykovsky lui 5 au fost planificate pentru un record de opt zile în spațiu, dar Bykovsky a avut probleme cu sistemul său regulament termică și sa încheiat după cinci zile de aterizare, la doar trei ore după Vostok 6.
După Zboruri ei anumite elemente din Forțele Aeriene Sovietice a încercat să o discrediteze. Au fost taxele care ea a fost beat când a raportat la rampa de lansare, și că ea a fost rebel pe orbită, indiferent ordine directe de la Centrul. Evident ei au crezut că ar fi acceptat moartea de la orientarea nave spațiale incorect, mai degrabă decât de râs orice manageri de pe teren. În septembrie, după zbor, a susținut că miliția Tereshkova era beat și a creat un scandal cu un ofițer de miliție în Gorkiy. Ea a negat categoric fiind beat, a recunoscut de a avea o confruntare cu un căpitan de miliție. Kamanin ei apărat împotriva tuturor acestor atacuri, iar în final a fost adversari Tereshkova lui, care au fost respinse.
În timpul verii anului 1963, o glumă a început să circule pe care ea ar trebui să se căsătorească cu Andrian Nikolaev, cosmonautul burlac doar pentru a fi zburat. Tereshkova dezvăluit în 2007 că ea și Nikolaiev, ambele medii țărănești similare, au fost deja atrași unul de celălalt înainte de zbor. A fost pur și simplu neadevărat, astfel cum a fost intelepciunea conventionala mai târziu, că au plăcut reciproc.Oricare ar fi cazul, zvon de poveste de dragoste a ajuns în cele din urmă lor de Hrușciov. El a crezut că ar fi o idee buna pentru ei sa se casatoreasca si a inceput aplicarea de presiune prin Kamanin. Ei au dat în și ceremonia de căsătorie a avut loc la 3 noiembrie 1963, la Palatul nunta Moscova. Petrecere de nunta a avut loc la un conac guvernamental pus deoparte pentru receptii de stat. Hrușciov însuși a prezidat, cu guvernul și liderii de top participarea la programul spațial.
La 8 iunie 1964, Tereshkova a dat naștere unei fetițe, Elena Andrianovna, care mai târziu a devenit un medic. Dar căsătoria nu a fost fericit - al lui Hrușciov "Familia spațiu" a căzut în afară în termen de câțiva ani. Nikolayev a fost un Chuvash aspru, care a avut timp pentru prietenii săi de sex masculin și mici pentru soția sa.Kamanin a fost nevoie să se confrunte constant cu disputele. Cu toate acestea, așa cum a fost cazul cu astronautii americani ale acestei epoci, a divorțului ar însemna sfârșitul carierei lor. Cuplu a rămas împreună.
Tereshkova și ei cosmonauți colegii de sex feminin nu au fost cu adevărat integrate în detașare cosmonaut și luate în considerare pentru misiuni de zbor pe o bază de egalitate cu cosmonauți "obișnuite" de sex masculin. De-a lungul perioadei sovietice zboruri ale femeilor în spațiu au fost luate în considerare numai în scopuri de propagandă. În plus, din moment ce numărul de sloturi de zbor a fost întotdeauna mai mic decât piscina de cosmonauți, orice femeie care a zburat în spațiu fost de a lua locul unui om. Toate de sex feminin Voskhod zbor a fost anulat, la început sub presiunea Gagarin și alte cosmonauți de sex masculin, în cele din urmă, în scopul de a se concentra pe dezvoltarea de nave spațiale Soyuz.
Tereshkova a obținut un absolvent de învățământ de inginerie nivelul la Zhukovskiy Militară Aeriene Academia 1964 - 1969. După absolvirea ei, în octombrie 1969, cosmonautul detașament de sex feminin a fost desființată. Tereshkova a fost împins într-o viață agitată ca un politician comunist proeminent și reprezentative internaționale.
Acesta a fost doar la sfârșitul anilor 1970, cu zboruri iminente de către femeile americane de pe naveta spațială, că guvernul sovietic a recrutat din nou un grup nou de cosmonauți femeie. Tereshkova a sperat să zboare din nou, și a prezentat-se examinării de către o comisie medicală în 1978. Acesta a fost în timpul acestor comentarii care ea a întâlnit Yuliy Shaposhnikov, un medic care lucrează la o academie militară medicală. Cuplu a căzut în dragoste, și Tereshkova separat de Nikolaiev, in 1979. Tereshkova sa spus că nu au trecut testele și nu ar fi permis să zboare în spațiu nou. Ea a aplicat pentru divorț de la Nikolaev, dar necesară permisiunea personal al premierul sovietic Brejnev, care a venit doar în 1982.
Tereshkova și Shaposhnikov trăit fericiți împreună de douăzeci de ani, până la moartea sa în 1999. Imaginea Tereshkova în acești ani a fost de un prim, perfect coifed, dar rece si de fier-voință comunist aparatcik. Dar ea personal simțit că toate obligațiile de partid au fost o povară. Ea nu a fost compensată de muncă, ci mai degrabă a continuat pe statul de plată al centrului cosmonaut. Tot în timp ce ea încă mai visa de a se întoarce în spațiu, în special fiind parte din prima expediție pe Marte.Acest vis de a ajunge la Marte a fost împărțită între cosmonauții primul. Unii au fost chiar dispuși să meargă într-o misiune într-o direcție, inclusiv Tereshkova. În plus, deși numit "Doamna de Fier" de către unii, lucrări constante bune Tereshkova realizate dezvaluit sufletul ei adevărat. Acestea au variat de la asistență neîncetat la cetățeni cu probleme, de a sprijini personal mai multe orfelinate.
În perioada sovietică a fost Tereshkova un membru proeminent al Partidului Comunist și de un reprezentant al guvernului sovietic de a organizațiilor de femei numeroase internaționale și evenimente. Ea a fost un membru al Consiliului Mondial pentru Pace în 1966, un membru al Sovietului Suprem Yaroslavl, în 1967, un membru al consiliului de Uniunea a Sovietului Suprem de la 1966-1970 și 1970-1974. Ea a fost aleasă pentru a Prezidiului Sovietului Suprem în 1974. Ea a fost reprezentantul sovietic la Conferința ONU pentru Anul Internațional al Femeilor din Mexico City în 1975. Prin 1980, ea a continuat ca un adjunct la Sovietul Suprem, vicepreședinte al Federației International al Femeilor, precum și mai multe poziții internaționale.
Svetlana Savitskaya a devenit a doua femeie rusă în spațiu în 1982, iar prima femeie care a mers în spațiu în 1984. Un planificată toate de sex feminin Soyuz zbor, planificată pentru Soyuz T-15 cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii în 1985, a fost anulat din cauza unor probleme cu statia spatiala Salyut 7. Numai după căderea Uniunii Sovietice ar Rusă femei incep zborurile cu Mir și stațiile spațiale ISS în calitate de membri ai echipajului regulate, nu ca obiecte de propagandă.
După moartea companie viața ei, Tereshkova sa retras la o dacha cărămidă mică la marginea City Star. Casa a fost suplimentat cu un Weathervane pescăruș, de comemorare indicativul de apel al zborului ei în spațiu. Ea sa bucurat de vizite de la prietenii dezvoltate pe o viață lungă și plină, și de la fiica ei, și nepoții Andrei și Alexei.
Ca amintiri ea a avut multe medalii și distincții a primit, inclusiv două Ordine ale lui Lenin, de recunoaștere ca un erou al Uniunii Sovietice, Marea Medalie de Aur Națiunii de pace; Premiul Simba Internațională a Femeii circulație; și Joliot-Curie medalie de aur.
Locul nașterii: Maslennikovo, Yaroslavl.
Stare: Inactiv.
Nascut: 1937.03.06.
Spaceflights: 1.
Timp total în spațiu: 2.95 zile.